mâine mă duc să votez

Din două motive:

• Pentru că sunt de părere că nu ai dreptul să te plângi de cum merg lucrurile, dacă nu eşti dispus să îţi asumi o alegere şi să încerci măcar să schimbi ceva.
• Pentru că am o datorie morală de a pune ştampila pe oricare dintre candidaţi, cu excepţia unuia. De a vota împotriva cuiva, mai bine zis, pentru că uneori aberaţiile aruncate la televizor te pot afecta personal.

Ca o notă de subsol, există profesionişti în marketing politic în ţara asta? Singura dată când am văzut o mişcare de genul ăsta a fost când a câştigat Băsescu primăria (în 2000?). De atunci nimic. Nu de alta, dar nu e aşa complicat să găseşti valorile pe care le apreciază un popor în criză (financiară, politică şi de toate felurile) şi de a gândi o campanie pe tema asta. De data asta n-a reuşit nimeni. Poate în turul 2.

vând fân

Deci chiar am câştigat un iPod. Asta în ciuda faptului că I'm not into Apple products. Şi-am venit acasă şi m-am apucat să mă joc, deşi planul iniţial era că îl păstrez sigilat şi îl vând. După ce m-am enervat că durează 100 de ani să instalezi prostia aia de iTunes, trebuie să recunosc că m-a prins un pic. Adică e fun să te dai pe Google maps din 2 clici şi alte minuni din astea. Aş zice că e semi useless fără wireless în zonă, că n-o să stau în veci să scot muzică de zeci de giga şi să o şi transfer. Pff.

Da' acum am o problemă. În sensul că aveam deja destulă tehnologie încât să mă n-am nevoie şi de ce ştie ăsta. Adică na, telefonul meu poate să facă aceleaşi treburi, plus convorbiri, plus wap. Acasă sunt pretty much set cu Ksenia, dacă am de lucru şi sunt prin oraş o am pe Minnie şi, la naiba, mi-am cumpărat şi un GPS dintr-un motiv sau altul. Plus un mp3 player vechi de vreo 4 ani care îşi face perfect treaba când trebuie să mă izolez fonic să muncesc.

So what's the use? Ar fi cool să pot să-l conectez la mufa aia specială din maşină, treabă pentru care am nevoie de un cablu în care n-am de gând să investesc. Şi ar fi de asemenea tare să am net în permaneţă. Să nu trebuiască să folosesc iTunes şi să nu mă mai împiedic atât de tare când încerc să tastez ceva. Orice.

Anyway. Calul de dar nu se caută la dinţi. Ştim. :)

So, really now? What do I use it for? Există ceva minuni de aplicaţii de care n-am auzit, dar care mi-ar îmbunătăţi considerabil viaţa? Şi pe bune, mie toată tehnologia Apple mi se pare atât de ne-user friendly încât probabil că trăiesc pe altă planetă faţă de fanii lui Steve. Îh. Anyway, I will give it a shot. Dacă nu, poate îl cumpără cineva când încă e nou. :D Nu?

după teme, altele

He who asks is a fool for five minutes, but he who does not ask remains a fool forever

Ăsta-i un proverb chinezesc.

Da' de fapt e o lecţie foarte dură, asta venind de la o gagică care n-are alte regrete decât că n-a încercat una sau alta. Nu de alta, dar mi se pare destul de basic să te prinzi la un moment dat că n-are sens să te războieşti cu tine noaptea în pat pentru ce-ai făcut şi că na, timpul nu prea merge altfel decât înainte. Iar memoria individuală sau colectivă există. Dar cu tona de treburi pe care nu le-am încercat de frică sau de lene sau lipsă de motivaţie nu prea reuşesc să mă împac. Mă tratez, în schimb.

Era să renunţ să-mi mai bat capul cu şcoala, că cică n-am timp. Pe naiba, aşa ceva nu există. Aşa că am prestat eseu şi l-am trimis. Nu sunt deloc mulţumită, dar e un pas înainte, mai mult decât nimic, corect? În fiecare zi mă hotărăsc să termin cu una şi cu alta şi să mă concentrez pe ce-i mai mult şi mai bine, dar n-are sens şi n-am scăpare. M-aş plictisi. Aşa sunt. Şi apoi tot în fiecare zi îmi dă memoria peste nas că am mai încercat varianta asta şi n-a fost bine.

Şi-apoi sigur că e o vreme pentru toate, adică toate vin la vremea lor şi n-are sens să le chemi mai devreme, că s-ar putea să fie degeaba. Dar dacă nici nu încerci, nici nu le vrei, nu-i chip să le primeşti. Aşa că cere-le, s-ar putea să te simţi prost vreo 5 minute. Şi?

Tare deştepţi chinezii ăştia, zău.

pif nu se dezice

O zi la nu ştiu câţi ani am şi eu NEVOIE de metrou şi e GREVĂ. Nici dacă o gândea cineva pe asta nu ieşea cum a ieşit. Io acu' ce fac?

nimic bun nu se întâmplă înainte de cafea

La naiba. La naiba, la naiba, la naiba. Mi-am luat o zi liberă în care speram să rezolv toate problemele restante şi care nu pot fi scoase la capăt înainte de ora 9 sau după 18. Ce-am rezolvat? Nimiiiiiiiiic. :D

La 8 jumate eram la tribunal. Mă rog, unde credeam eu că e tribunalul care de fapt de judecătoria. Ce căutam acolo dacă pe actele mele scria clar că trebuie să mă duc la tribunal? Eeeeeeeh, m-am luat după indicaţiile oficiale de pe net. No worries, nimic nu se compară cu o plimbare prin frig la ora aia. Pentru că nu m-am gândit că o să am de mers pe jos, aşa că m-am îmbrăcat cum mă îmbrac de obicei pentru maşină şi camere încinse. Nevermind.

Apoi 9 eram la tribunal. Din nou. De data asta ăla bun. Numai că:

- Din păcate n-aţi nimerit nici ziua, nici ora. *giggles*

Ahahahahaha, puteam să presupun că aveţi program două zile pe săptămână, câte o oră jumate în mijlocul zilei, nu? De vină e bineînţeles intuiţia mea, nu altceva. Deci o lăsăm pe altă dată, de preferinţă în următoarele două săpătmâni, că altfel intru în ilegalitate. Swell, right?

La 9 jumate eram la administraţia financiară. Unde în primele 30 de secunde s-a ţipat la mine. Chestie pe care nu o înghit, nu o suport şi sunt în stare să mă mut pe altă planetă din cauza ei. Nu mă deranjează să umblu dintr-o parte în alta sau să stau la coadă, dar nu suport ţipatul. Dar despre asta am mai scris (şi numai bine îmi aduc aminte că problema pe care o aveam atunci nu s-a rezolvat nici până în zilele noastre).

Revenind, la administraţia finaciară există un birou de informaţii fix la intrare. Numai că între tine contribuabil şi birou e un paznic care le ştie pe toate. Mi-a trântit un formular în mână şi cică să-l completez. Şi io zic păi stai, că n-am cum, că am venit să caut altceva şi dup-aia completez.

- Domnişoară, unde staţi?
- În Bucureşti, sector 4.
- Nu, adică, unde locuiţi?
- ??
- Atunci mergeţi la ghişeul 5.

Care ghişeul 5 era închis.

Care ghişeu s-a deschis până la urmă şi am rugat-o pe tanti să-mi explice şi mie ce tre să fac. Şi ea că nu, că nu ea, că trebuie să mă duc în altă parte... la metrou la IMGB. În momentul ăla am cedat şi m-am dus la Mec şi mi-am luat o cafea. Că am uitat să menţionez, da' nu băusem, că am zis că rezolv repede cu tribunalul şi apoi mă opresc. Ceea ce evident nu s-a întâmplat.

Aşa că m-am dus la sediul administraţiei financiare de la capătul pământului. Unde să-mi fie iertat, dar a dat apocalipsa. Nu îmi e o zonă necunoscută, obişnuiam într-o vreme să mă plimb noaptea cu maşina pe acolo şi anul trecut am tras şi un revelion epic într-un conac, dar totuşi. Am parcat în nişte noroaie mai mari decât maşina, am trecut printre nişte haite de câini, ca să dau de o gagică care nu ştia ce să-mi explice că cică ăia ăilalţi sunt responsabili pentru ce urmează. Nevermind. Măcar am mai completat un formular, o să am un număr (care însăşi idee îmi dă fiori pe şira spinării, dar asta e) şi-am progresat a tiny little winnie bit pentru ziua de azi.

Ziua de azi care evident că e liberă, degeaba. Voiam să mă duc la cursuri dar I'll pass, căci scopul meu în viaţă e să termin masterul ăsta fără să mă duc la şcoală. It's a challenge. It's like school, but with a twist. Diseară am programare la doctor, iar până atunci plănuiam să mă ocup de una alta ale casei. V-am zis că tocmai azi n-am apă acasă? Of course. Măcar o să mă uit la faimosul episod din Top Gear cu Românica în el. Fără Românica de mai sus, din fericire.

pretty much why I'm a cat

Via Facebook

something to be excited about

Mâine îmi iau inima în dinţi şi mă duc la tribunal (sau la judecătorie sau la curtea de apel) şi la administraţia financiară (asta sper că nu s-a mutat de unde era). După care sper în sfârşit să obţin dreptul de a tăia facturi şi chitanţe, de apune ştampile and so on. Ca traducător autorizat, that is.

E mult mai complicat decât pare, cu toate că aparenţele sunt un nor mare de praf din care nu se înţelege nimic. Oficial nu există nicio indicaţie completă sau corectă pe net, aşa că o să încerc apa cu degetele mele. După care o să vin aici şi o să înjur până rămân fără cuvinte sau dimpotrivă, o să furnizez eu explicaţii.

Ce e amuzant e că sunt ca un copil mic în faţa zilelor ăstora libere de la corporaţie, pe care le folosesc întotdeauna pentru a rezolva alte probleme. Oraşul la prânz e un fel de magazin mare cu marshmellows şi maşinuţe, iar ideea de a merge în altă parte dimineaţa mă dă pe spate. :) N-aş mai vrea atâta nesiguranţă zilnic, dar din când în când it's a breath of fresh air. Dacă reuşesc să-mi pun bateriile la încărcat.

Fingers crossed.